Urăsc unde am ajuns. Lucrurile s-au complicat si ne-am pierdut. Putea sa fie mai simplu , nu ? Putea , dar in realitate nu a fost deloc așa , nici măcar o clipă .
Am știut , la un moment dat că ai să pleci , am știut…. și nu am putut decat sa privesc neputincioasă cum te îndepărtezi de mine si o liniște apăsătoare s-a lăsat intre noi. Mi-au rămas doar clipe , momente , fraze și conexiunea asta cu tine pe care nu reusesc deloc sa o rup. Oricât aș vrea si mi-aș dori , știu si simt ca nu o sa dispară niciodată .
Te port în minte in fiecare moment , te port in fiecare bătaie a inimii , te port in suflet , te port pe fiecare parte din mine . Am amprentele degetelor tale pe fiecare parte din trupul meu . Mi-ai smuls inima din piept atunci cand ai plecat. In locul ei , am un gol imens care doare cu fiecare respirație și văd lipsa ta oriunde privesc . Esti prezent si cu toate astea nu ești nicăieri . E ciudat , nu ?
Pot să simt atunci când te gândești la mine , știu că mă simți . Ne-am tatuat unul pe sufletul celuilalt și e dureros de recunoscut . Mi-am dorit atât de tare să rămâi dar am știut că nu e momentul . Am știut atât de multe si nu am putut să ți le spun . Pur si simplu nu am putut . Am încă multe lucruri frumoase să îți arăt . Și știu , si simt , că lucrurile intre noi nu s-au terminat . Povestea noastră de iubire cum tu o numeai , nu s-a incheiat . E doar o chestiune de timp până te întorci la mine , la noi . Pentru că oricât de greu este de recunoscut , noi doi suntem meniți să fim împreună . Până vine acel moment , ai grijă de tine , de sufletul tău si de inima mea , a rămas la tine . Te iubesc , neclintită .
