Am înțeles asta , abia atunci când am ajuns să o trăiesc . Este una din cele mai grele experiențe pe care am simțit-o . Da , am simțit-o până în adâncul sufletului . Și crede-mă , doare al naibii de tare .
El , un om minunat . Un bărbat cu un caracter puternic , un bărbat asumat , diferit și unic .
Ea , o femeie puternică . Caldă și iubitoare , la fel de diferită și unică ca și el .
S-au cunoscut întâmplător , intr-o perioada dificilă a vieților lor . Atracția pe care au simțit-o din prima clipă când s-au privit a fost năucitoare . Și , treptat , a pus stăpânire pe ei . I-a adus in punctul in care nu mai știu cum să trăiască unul fără celalalt .
Au trăit clipe de neuitat împreună . Au simțit fiecare moment unul în compania celuilalt . S-au dăruit unul altuia fără teamă , total si absolut … ca și cum ziua de mâine nu ar mai fi existat . De fiecare dată când se priveau , timpul se oprea pentru ei . Nimic nu mai exista în jur , erau doar ei … doi oameni , un singur suflet , două inimi ce băteau in același ritm .
Ceea ce simțeau când erau împreună era atât de diferit si nou , pentru amândoi . Le-a fost atât de greu să accepte asta . Adevărul este că oricine ar trece prin asta , ar reacționa cel puțin la fel ca ei doi .
A trecut ceva timp peste ei . Cu toate astea , el încă se gândeste la ea . Iar pe ea , ochii lui o bântuie în vise . De cele mai multe ori , se trezeste cu numele lui pe buze . Și îi e dor . Și lui la fel , dar amândoi sunt orgolioși și nu ar recunoaște prea ușor ce simt unul pentru celalalt . Asta nu pentru că nu au incredere unul în celălalt , ci pentru că amândoi au răni și cicatrici pe suflete . O parte din ele , le-au vindecat dar au mai rămas câteva . Cu timpul , poate vor avea curajul să recunoască ceea ce simt și să nu mai fugă unul de celălalt din orgoliu .
Afurisit orgoliu și încăpățânare … au făcut să le ardă sufletele de dor . Au lăsat orgoliul să îi despartă si nici unul din ei nu renunță la el . Până când , stau și mă întreb ? Cine va face primul pas ? Nu vor sa pară vulnerabili nici unul din ei . Sunt atât de diferiți si identici in același timp . Sunt două jumătăți ale aceluiași întreg , sunt suflete gemene și oricât ar incerca să stea departe unul de celălalt , Universul le va ghida pașii unul spre celalalt de fiecare dată . Pentru că în lumea asta , sunt meniți să fie împreună .
A fost dificil de acceptat această conexiune . Nu este una tocmai ușoară . Sunt permanent unul în mintea celuilalt și se simt … se simt unul pe celălalt , chiar dacă nu sunt împreună . Își simt stările , emoțiile si sentimentele . Si cu toate astea nici unul nu are curajul să facă primul pas . Și timpul , trece … Iar pe ei , ii consumă dorul .
Hai , sa facem împreună câte un pas mic , unul spre celălalt . Nu mai vreau sa am nopți cu cearcăne de dor .
Viața altfel. 