Îți mai amintești , oare ?

Azi , una din acele zile in care ploaia si furtuna s-au abătut asupra orașului . Plouă torențial , atât afară cât și in sufletul meu .

M-am așezat lângă geam . Singură , in camera întunecată privesc prin geam cum fulgerele luminează strada pustie . Se aud picăturile de ploaie cum cad si câte un tunet ce ma face să tresar din când în când . Deschid fereastra si trag aer adânc în piept . Ador mirosul ploii amestecat cu parfumul florilor din grădină . Savurez momentul cu toată ființa mea si îmi trece prin minte o conversație pe care am avut-o cu tine despre o zi exact cum este aceasta .

Închid ochii . In mintea mea , e ca și cum aș purta acea conversatie in acest moment . Cu capul pe pieptul tău gol mă întrebi : – La ce te gândesti ?! Esti foarte tăcută . – La o ploaie caldă de vară , cu tunete si fulgere fix in acest moment si totul ar fi perfect. Mi-am dorit atât de mult să stăm în ploaie împreună . Să simt picăturile calde de ploaie , pe trupul meu gol in timp ce palmele tale mă mângâie ușor . Fulgerele să ne lumineze chipurile iar tunetele să ne acopere fiecare geamăt . Să te privesc si să văd acele flăcări de gheață in ochii tăi . Să mă privești însetat de dorință cu acea pasiune care făcea ca sângele sa ne fiarbă in vene doar cand ne priveam .

Îmi răsună în minte , conversația în care îți povesteam că mi-am dorit sa facem dragoste în ploaie și vocea ta blândă care îmi promitea o surpriză la casa de pe plajă unde de atâtea ori , am trăit tot ce ne doream . Privirea ta caldă și zâmbetul ghiduș care anunțau încă una din multele surprize mi-au rămas clar tipărite pe retină .

Un tunet puternic ma forțează să deschid brusc ochii , lacrimile fierbinți imi inunda obrajii . Tresar . Pentru o clipă , am retrăit acel moment atât de intens încât aș fi putut să jur ca aud vocea ta caldă cum pronunța fiecare cuvânt . Aș fi putut să jur ca simt degetele tale cum se jucau pe spatele meu gol , trasând simbolul infinitului .

Am revenit la realitate . E miezul nopții iar eu nu pot să dorm . Am un gol imens in piept și in suflet pe care nu-l pot umple nicicum . Închid fereastra și mă asez in pat . Privesc in gol pe geam si strâng perna la piept . Visez la nopțile in care adormeam goi , amândoi , suflet lângă suflet . Nopți in care ne pierdeam in lumea noastră unde nu mai exista nimeni și nimic . Pierdeam notiunea timpului …. Eram noi , liberi , sinceri , îndrăgostiți . Doi oameni , două inimi care băteau in același ritm , un singur suflet . Îți mai amintești , oare ?